prima mea experienta EC din viata

MAI PLOUĂ LA BONȚIDA?

Și dacă da, ce contează?

Cliché sau nu, toată mocirla și dezastrul de la Electric Castle nu au umbrit cu nimic trăirea aia unică pe care o ai. Ba mai mult! Așa cum în Berlin am învățat să văd frumosul în urât, așa și aici, parcă tot a fost și mai frumos pentru că a fost neașteptat. Am mai fost la Summerwell și mă așteptam să fie tot același peisaj idilic, de picnic la castel, pe iarbă verde. Faptul că a fost total neașteptat, că noroiul a transformat experiența asta într-una unică de festival, că oamenii au fost electrici, că-mi bate inima și acum când mă gândesc la Rudimental cântând sau la cum stăteam lângă castel și beam vin cu prietenii, înseamnă că e o trăire. Și din asta zic eu că trebuie compusă viața.

Silent party, muzică-pe-care-incep-sa-o-iubesc, Booha mansion, veggie burgers, căpițe de fân, Dub Pistols nemuritor de tineri, 20 de ani, trăire, electric castle.

Chiar dacă am examen la biochimie luni, băi, orice s-ar întâmpla, s-a meritat!

5 tipuri de studenti la medicina

b0ec782068e955a88e2100477c30c80aMulți dintre noi, inclusiv subsemnata, ne pretindem a fi…

  • 1. Studentul care se distrează și are și note bune

Modelul nostru e omul perfect – cel care se distrează, își trăiește viața, merge să danseze, pe munte, face de toate, și are și cele mai mari note. Cum nu putem fi ca un model închipuit, învățăm de rupem și cu fiecare ieșire de juma de oră până la o cafenea sau ieșire de weekend plictisitoare până în Jazz dăm check-in că altfel nu va știi nimeni că am ieșit.

check in pe facebook în orice bar – checked

învățat și spus la alții că nu am învățat – checked

  • 2. Studentul care e mai relaxat ca un jamaican

E acela care îți ține teorii despre cum tu nu trebuie să te stresezi că nu are nici un rost testul și seminarul ăla și că tu înveți de fapt pentru tine. Îți spune ce frumos e să fii relaxat și cât de bine o duce el că nu îl doare capul de nota la nuștiuce și cumva te face să e simți că ești looser că ție îți pasă, că el e mai superior prin faptul că nu îi pasă. Își bârfește colegul de cameră că el primul lucru după ce ajunge se pune să învețe, OMAGAD Ce luzăr. După ce ți-a ținut ție acest discurs despre cât de relaxat e el și cum nu îi pasă de note se întoarce în cameră și începe să tremure de stress și orgoliu și începe învață ca disperatul până la 3 noaptea, că doar no, ipocrizie.

  • 3. Studentul care termină propoziția profesorului ca să arate că știe tot 

E acela care deși nu știe, completează mereu profesorul cu cuvinte gen “artera subclaviculară se desprinde…” și el e pe fază și zice tare “DIN” și atât, pauză. E acela care când vorbește profesorul ori repetă după el ori face remarci gen AAA, DAA, da, așa.  “Artera caro… TIDĂ” urlă dintr-un colț. “Ce face asta? FACE…ăă” pauză, dar măcar știe că face ceva. Deja ne-a impresionat pe noi toți ceilalți care stăm ca niște hamsteri într-un colț de capacitatea lui extraordinară de a știi mereu despre ce e vorba, dar mai ales de a ne călca pe nervi că nu tace. Fiecare din jurul lui își zice în gând cu nervi “Taci în puii mei dacă nu știi tot, nu spune ultima silabă dintr-un cuvânt pe care îl știm cu toții, că ești enervant și mă bruiezi psihic”.

  • 4. Studentul care nu știe niciodată dar de fapt e geniu și știe tot

E acela care îți spune că nu a învățat nimic. că doar a citit eventual, că dacă îl ascultă ia 4. Ca mai apoi să izbucnească ca un geniu și să scrie la lucrare 4 pagini cu scris mărunt când și tu, cel care ai zis că nu a învățat, ai reușit abia să scrii una. Dacă zice că a citit 3 pagini noi suntem toți căzuți pe spate că el de fapt știe 30, genial om! Ne lasă așa pe noi restul muritorilor într-un nor de mister, de apreciere asupra creierului genial al acelui om ce învață într-un minut cât noi restul în 1 zi. El e o combinație între tipul 1 și 2 și 3. Ne enervează cumplit și deja doar când începe să rostească “eu nu am…” ne dăm ochii peste cap că știm ce urmează.

  • 5. Cel care crede că viața lui se sfârșește la orice test

Test care nici măcar nu se corectează?  Nu a știut cât a vrut el de bine (adică perfect – adică ție îți va spune că nu a știut nimic)? Viața lui e aproape gata și o să fie un medic mediocru și nu o să își ia examenele și tremură de stresat ce e și te urăște dacă ai știut mai mult și se gândește deja să renunțe și să devină chelner pentru că nu e destul de bun pentru Pământul acesta. Super emotiv și pesimist, suferă de pe urma perfecționismului care pentru facultatea asta e un soi tumoare… malignă sau benignă, nu o să știm încă/

Acest articol este un pamflet și chiar dacă unii oameni mă calcă pe nervi și par hateriță, la final admit că și eu probabil am trecut și încă trec prin toate aceste etape de a fi enervantă pentru ceilalți. Aceasta este viața, răzbim noi cumva!

pareri despre ultima mea saptamana si viata la medicina si viata in general

Doua chestii despre care am ceva de zis, de la facultate:

    • cursul de prim-ajutor

chiar dacă are doar 3 credite, mi se pare cel mai important și interesant și fain curs dintre toate. Domnul doctor care ne predă e exact genul de profesor care merită să fie pe postul acela atât de important (nu numai de dascăl, cât și de călăuzitor al unor copii ce vor să devină cineva). Face ca totul să pară foarte logic, ne ține în priză, e incredibil de amuzant (habar n-am cum o face) și prin felul lui de a fi mi-a trezit în mine un uriaș respect și idealism față de ce înseamnă să fii doctor. Ce vreau să zic… La un moment dat povestea despre un caz cu o pacientă și spunea că a îmbătrânit 10 ani atunci că pacienta era să îi moară de două ori una după alta. Mi-am dat seamă că de fapt omul ăla se lupta cu moartea altora. Pur și simplu el încerca să facă ce știe și ce a învățat ca să nu facă omul ăla să moară. Adică moartea, the big deal ce ar putea sfârși totul pământesc. MOARTEA. Și asta face de câteva ori pe zi, de zeci de ori pe săptămână, se luptă cu iminența morții altora. HOW COOL poate să fie chestia asta? Cât de big deal? Fascinantă activitate pentru oamenii ăștia. Sincer eu nu am avut nici rude doctori și numai pe la medicul de familie am fost și nici la House si Greys nu m-am uitat foarte mult, așa că nu am venit la facultatea asta vrând să fiu doctor pentru că îmi imaginam cât de big deal și fascinant și extraordinari prin ce interprind sunt doctorii. Dar săptămâna trecută m-a lovit.

  • bioetica

Inițial am zis că e o materie de umplutură, ce nu își are rostul, ce e pusă numai să ne ia din timp când noi avem lucruri mai importante de făcut cum ar fi învățatul la anatomie. Dar nu e chiar așa. Cred că îi utilă bioetica pentru scopul ei de a defini oameni care acționează așa cum ar trebui. Cum ar veni, cunoștințele acumulate trebuie să fie dublate de un comportament care să nu ducă la incidențe de iresponsabilități, doctori ce refuză cazuri pe mofturi. Plus că urmează dezbateri despre vaccinuri, avort, și alte teme în vogă, care sper de data asta să nu fie utopice și fără sens ca în liceu și să aibă o bază atât științifică cât și filosofică sau cum i-o zice. Cadrul didactic pare foarte bine pregătit și mi-a dat impresia că filosofia nu e doar discuție despre fluturi, aberații și idei nepractice, cât are o aplicație ce poate îmbunătăți relația doctor pacient. Nu am reușit să exprim foarte bine, dar ideea e că aflăm chestii utile și cred că ajută la a fi un doctor corect și cum ar trebui dpdv moral (moralitatea meseriei).

Legat de ce am facut/vazut/trait nou în ultima saptamana:

  • Filmul De ce eu

Aș spune că e foarte realist și relevant pentru România și că trebuie să rămână în arhivele noastre pentru generațiile viitoare când poate lucrurile se vor schimba, să vadă cum e acum. Nu pot să mă pronunț însă total, căci vreau să aflu cât la sută e adevărat din ce se petrece în film. Vreau să vină Tudor Giurgiu și să îmi spună: acesta e adevărul, sau măcar acestea sunt faptele reale, adevărul încă nu îl știu, dar nu am mințit în așa mare măsură în film încât să îl romantizez și să nu mai fie mărturie a unui biet procuror, student bun, în căutarea dreptății, a cărui viață e distrusă din cauza unui sistem mizer.

Si ceva important pentru mine…

A fost și ziua mea acum o săptămână și câteva zile. Mulțumesc tuturor oamenilor care au fost atât de buni încât să își ia din timpul lor și să îmi ureze la mulți ani, live sau în scris, sau să îmi facă surprize, să organizeze chestii, să își ia din timpul lor și să fie alături de mine în aceasta zi! Mulțumesc mult! Mereu când e ziua mea e o zi specială. Mă simt ca și când chiar ii la propriu ziua mea, din 365 de zile pe an pe 26 februarie scrie în toate calendarele Ziua lui Alle Oancea și ziua îmi aparține mie.

La 20 de ani sunt un om foarte liniștit. Atâta de liniștit de uneori mă gândesc că m-am lovit la cap, că nu se poate să stau cu nervii chiar așa de relaxați. Dar cea mai dragă a mea bunică are Alzheimer mult prea precoce pentru vârsta ei și cumva vreau să nu ajung și eu ca la 60 de ani să nu mai pot să vorbesc nimic inteligibil. E o tragedie. Și cred că un factor care a dus la această boală dramatică e și felul agitat și ușor stresat al ei. Nu vreau asta. Vreau ca și la 60 de ani să fac lucrurile la care visez eu acum, la 20. Sau cine știe cum or sta lucrurile atunci…

Neurocraniul – Anatomia (Frontal, Etmoid, Sfenoid, Temporal)

Fac acest post ca să fie ca un atlas pentru mine, fără detalii inutile și vorbărie în plus, încercând aici să organizez toată informația cât mai logic pentru mine cu putință și să atașez imagini pe care nu le găsesc în alte atlase sau le găsesc răsfirate sau le găsesc mai faine pe net etc. Doamne ajută să iasă treabă bună și să mă ajute cândva când o să am nevoie. Asta unu la mână, doi la mână mi-ar fi plăcut ca cineva să fi făcut niște desene ca să fie totul mai ușor de vizualizat în spațiu, dapă no.

Neurocraniul – frontal, etmoid, sfenoid, occipital, parietal, temporal. Despre occipital și parietal nu scriu deocamdată nimic, ele sunt cele mai simpluțe.

1. Frontalul

1. exocranian – porțiune solzoasă
2. endocranian – porțiune solzoasă
3. porțiune orbitală
4. porțiune nazală

Are două părți: 1. verticală, 2. orizontală. Cea verticală se numește și solzoasă și face parte și din bolta craniului, iar cea orizontală cuprinde scobitura etmoidală, porțiunea nazală și porțiunea orbitală, și face parte deci și din baza craniului.

Ce avem:

exocranian – portiune solzoasasursă: www.esanatos.com

1. 2 tuberozități frontale
2. arcade supraciliare
3. margini supraorbitare
4. glabela
5. gaura supraorbitală
6. scobitura/incizura frontală (medial)
7. linia temporală (e una singură, mai târziu se va continua la parietal cu o linie superioară și una inferioară)
8. la copii: sutura metopică

endocranian – portiune solzoasa

1. gaura oarbă. în imagine îi zice agujero ciego sau ceva de genul, oricum e ușor de văzut pe craniu

2. creasta frontalului (în sus. aici se prinde coasa creierului)

3. șanțul sinusului sagital superior (în sus)

portiune orbitala

1. scobitura etmoidală (formă de U, aici va intra osul etmoid; e sudată, adică conține semicelule completate
de cele ale etmoidului)
! 2. gaura etmoidală anterioară și posterioară (asta e importantă deoarece se vede foarte bine și e cale de comunicare a orbitei cu neurocraniul)

3. față inferioară a lamei U-ului ce partiicpă la formularea bolții orbitei

4. fosa glandei lacrimale (unde e glanda lacrimală. e lateral și se vede în poză)

5. fosa trohleară (e medial)

6. margine supraorbitară (e importantă deoarece participă la delimitarea bazei orbitei
osul nostru se articulează prin marginea posterioară cu aripa mică a sfenoidului (suntem în endocraniu) iar superior11040660_1075384892478506_867997268_n conține impresiuni digitiforme și eminențe mamilare (nu știu ce sunt astea dar sună foarte hazliu :)) și degete și mame). cu parietalul formează sutura coronală (îi exact un locul în care ar trebui ca un om să poarte coroană)

portiune nazala – am vazut ca scobitura nazala are forma de U. ei bine, bara la U e porțiunea nazala

1. spina nazală (participă la delimitarea peretelui superior al cavității nazale)

– se articulează cu oasele nazale și cu lama perpendiculară a etmoidului

2. Etmoidul

are formă de balanță, deci arată exact ca una, cu o lamă verticală, una orizontală și de cea orizontală sunt prinse două talere – mase laterale (labirinte etmoidale) ce participă la delimitarea peretelui lateral al cavităților nazale și a peretelui medial al orbitei (5-11)

et

1. crista galli o găsim în endocraniu, e formațiunea mică ieșită. înainte e chiar gaura oarbă a frontalului, iar în papilianul vechi scrie că de ea se prinde coasa creierului, dar în papilianul nou e scoasă informația asta… adevărul o fi undeva la mijloc (ce să zic și eu să sune inteligent).

2. aripile cristei galli  informație aiurea, părerea mea

3. lama perpendiculară asta se vede în exocraniu și împreună cu vomerul ajută la formarea septului nazal

4. lama ciuruită a osului etmoid face parte din lama orizontală și conține 25-30 de orificii prin care trec filetele nervului olfactiv. Sunt defapt două șanturi antero-posterioare din cauză că s-a băgat în ecuație lama aceea verticală peste cea orizontală

.
masele laterale/labirintele etmoidale au un perete medial ce participă la formarea cavității nazale și unul lateral ce partipă la orbită. din cel medial pornesc 3 lame numite cornete nazale (! cornetul nazal inferior e de la alt os). cornetele delimitează niște spații numite meaturi. chestiile astea sunt așa, ușor utopice, căci pe craniilele noastre nu le vedem.

5. cornet nazal superior, mijlociu, santorini11042088_1075384895811839_781890138_n

6. bulă etmoidală (nu se vede, e inapoia și deasupra procesului uncinat)

7. proces uncinat (o lamelă ce se desprinde din fața medială a masei laterale la nivelul meatului mijlociu, merge înapoi și în jos până la cornetul nazal inferior)

8. hiat semilunar (se deschide sinusul maxilar)

9. infundibul (aici se deschide sinusul frontal, hiatul maxilar, orificiul canalului nazo-frontal)

10. meat superior (aici se deschid celulele etmoidale posterioare, ceea ce pentru mine nu înseamnă nimic că nu știu ce înseamnă asta)

11. meat mijlociu (e cel ce conține 6,7,8,9)
mai avem și meatul inferior, trecut la cavitatea nazală, în care se deschide canalul nazo-lacrimal

3. Sfenoidul

1. corp – față superioară, inferioară, anterioară, posterioară
2. aripi mici
3. aripi mari – bază, 5 fețe, 6 margini
4. procese pterigoidiene

formă de fluture, deci o să avem un corp, aripi mari, mici și niște coarne (le zicem savant procese pterigoidiene)

corp fluture

1 endocranian vedere corp superior

văzut de sus, prin endocraniu

1. jug sfenoidal (între aripile mici)

2. șant chiasmatic

3. șaua turcească

4. fosa hipofizară (mărginită de 5 și 6)

5. tubercul hipofizar

6. lama patrulateră/spătarul șeii

7. procese clinoidiene posterioare (marginile proeminente ale lamei)

văzut de jos, prin exocraniu, corespunzător faringelui

1. creasta sfenoidală inferioară – se articulează cu vomerul

2. cornetul sfenoidului – lateral de creastă, urcă până pe fața anterioară2

anterior

1. orificiile sinusurilor sfenoidului

2. creasta sfenoidală – se articulează cu lama perpendiculară a etmoidului

3. ciocul sfenoidal – chiar are formă de cioc

posterior – se articulează cu occipitalul

lateral șanțul carotidian (formă de S, adăpostește sinusul carotidian. nu am mai făcut în desen, dar se vede pe fața endocraniană, exact ca și când ar delimita lateral șaua turcească)

aripile mici

1. margine anterioară – se articulează cu frontalul

2. margine posterioară – delimitează fosa craniana anterioară de mijlocie

3. proces clinoid anterior (îngroșare mediala a marginii posterioare)

4. fisura orbitară superioară – între aripi mici și mari, se vede și în orbită (e de fapt și o cale de comunicare orbită – neurocraniu). pe aici trec nervii oftalmic, III, IV, VI și vena oftalmică superioară

5. canalul optic – trece pe aici nervul optic și artera oftalmică

aripile mari

au formă de piramidă dubioasă, deci avem o bază, un vârf, 5 fețe și 6 margini. vârful e orientat către osul parietal și îi zice unghi parietal.

baza

1. gaură rotundă – nerv maxilar –> fosa pterigopalatină

2. gaură ovală – nerv mandibular –> fosa infratemporală

3. gaură spinoasă – artera meningee mijlocie

4. gaură  venoasă vesaliu – vena emisară

gauri

fețe

aici e important că participă la fosa temporală, infratemp… etc după cum le spune și numele: cerebrală, orbitară, temporală, infratemporală, maxilară

margini

3 endocraniene, 3 exocraniene, se articulează după cum le zice și numele:

cele endocraniene: frontală (se articulează cu solzul frontalului, participă la delimitarea fisurii orbitale superioare), solzoasa (solzul temporalului), pietroasă (cu stânca temporalului)

cele exocraniene: zigomatică, parietală, orbitară, unde avem delimitată fisura orbitară inferioară prin care trece nerv maxilar

procese pterigoidiene

încep cu multe imagini pentru că pentru mine procesele acestea au fost un mister până când să văd cât de explicit și frumos se văd ele pe craniu, nu mai par Bau Bau

avem două coloane ce se desprind din corpul și aripile mari ale sfenoidului – deci o lamă laterală (oblic) și una medială (sagital)

– anterior: se unesc anterior și formează o margine ce participă la formarea fosei pterigopalatine (perete posterior).

– posterior: fosa pterigoidiană (mușchi pterigoidian medial)

și alte detalii pe care nu doresc să le aprofundez acum

4. Temporalul

1. porțiune solzoasă
2. porțiune timpanică
3. stânca temporalului
4. proces stiloidian
5. mastoida

așa erau ele separate însă în timpul fascinantei noastre vieți intra-uterine s-au contopit aceste părți.

 1. portiune solzoasa – a) circumferinta (portiune aderenta, portiune libera),  b) fata laterala,  c) fata mediala

o vedem din exterior

a) porțiunea liberă: se articulează anterior cu SFENOIDUL, posterior (de fapt superior) cu PARIETALUL

porțiune aderentă: se articuleaza anterior cu Stânca temporalului, posterior cu Mastoida

între ele: incizura parietală (intră unghiul posterio-inferior al parietalului aici)

b) față laterală / temporală – face parte din fosa temporală (aici se inseră mușchiul temporal)

  1. spină suprameatică
  2. fosă suprameatică
  3. șanț al arterei temporale mijlocii
  4. proces zigomatic
  • vârf: se articulează cu osul zigomatic rezultând arcada zigomatică
  • margine superioară: se insera fascia temporală
  • margine inferioară: mușchi maseter
  • bază: din două rădăcini – una transversală și una longitudinală

– cea transversală formează tuberculul articular

– între cele două rădăcini: unghi drept și fosă mandibulară (aici are loc articulația temporomandibulară)

– rădăcina longitudinală continuă direcția procesului zigomatic și trece deasupra orificiul acustic extern, continuându-se cu linia temporală

c) față medială

  1. șanț arteră meningee mijlocie
  2. impresiuni digitiforme, eminențe mamilare
  3. linie sinuasă pietroscuamoasă (provine din fisura pietroscuamoasă la copil)

2. portiune timpanica

la copil: spină timpanică mare, mică, incizură timpanică și șanț timpanic

meat acustic extern (aici e prima porțiune a canalului facialului, a doua fiind pe fața anterioară a porțiunii stâncoase iar a treia porțiune în gaura stilomastoidiană)

la adult: 2 fețe, 2 marigni, 2 extremități.

  • față anteroinferioară: continuă fosa mandibulară
  • față posterosuperioară: formează peretele a, i, p al orificiului acustic extern

cele două fețe se unesc și formează creasta timpanică. Din creastă se desprinde vagina procesului stiloid care ocolește procesul stiloidian și ajunge pe fața inferioară a stâncii.

  • extremitate laterală: porul acustic extern
  • extremitate medială: șanț timpanic

Margine anterioară și posterioară

4 fisuri: pietro-timpanică, pietro-scuamoasă, timpano-solzoasă și timpano-mastoidiană.

3. portiune pietroasa

formă de piramidă cu vârf îndreptat medial și înainte: adică avem 3 fețe, o bază și un vârf.

  • față anterioară
  • față posterioară
  • față inferioară

Pe primele două le căutăm în neurocraniu  evident că acolo, voiam să zic în endocraniu

a) fața anterioară

  1. impresiune nerv trigemen (medial, către vârf. aici se află ganglionul Gasser)
  2. eminența arcuată (e o ridicătură datorită existenței canalului semicircular anterior al urechii interne)
  3. 3 hiaturi – al canalului facialului (pentru genunchiul nervului facial)
    – al nervului pietros mare
    – al nervului pietros mic
  4. tegmen tympani – porțiune subțire. Formează peretele superior al cavității timpanice.

11026676_1075384912478504_1455488032_n (2)

 b) fața posterioară

  1. fosa subarcuată – e sub eminența arcuată
  2. orificiu acustic intern –> meat acustic intern (aici se găsește nervul VII și ramurile VIII)
  3. orificiu extern apeduct vestibul11026676_1075384912478504_1455488032_n (2)3

c) fața inferioară

  1. gaură stilomastoidiană (ultima porțiune a canalului facialului, cu nervul VII)
  2. proces stiloidian
  3. fosa jugulară (bulbul superior al venei jugulare interne).
  4. orificiu canal musculotubar
  5. orificiu extern canal carotidian
  6. fossula petrosa (ganglion inferior nerv IX)
  7. orificiul canalului timpanic

sincer pe imaginea asta nu sunt sigură deloc. nu văd clar dacă acolo unde e orificul acustic e chiar orificiul acustic extern sau e gaura stilomastoidiană și nici pe canalul musculotubar nu aș pune rămășag că taman ăla e. am găsit pe internet însă o imagine mai bună decât a mea…

fs

w

d) margine superioară

endocraniană, conține șanțul sinusului pietros superior

e) margine anterioară

delimitează gaura ruptă cu aripa mare a sfenoidului

f) margine posterioară

delimitează gaura jugulară cu occipitalul, plus mai e aici șanțul sinusului pietros inferior (e făcut cu creionul, endocranian, lângă unde scrie canal jugular)

g) vârful

important pentru că aici e orificiul intern al canalului carotidian. Recapitulând, acesta are un orificiu extern pe fața inferioară a stâncii și un orificiu inferior aici, în vârful stâncii. Pe aici trece artera carotidă internă ce intră în neurocraniu.

4. mastoida

1. proces mastoidianmușchii sternocleidomastoidian, spleniu și lung al capului

2. scobitura mastoidiană (pe fața medială a procesului) – mușchiul digastric

3. șanțul arterei occipitale

4. orificiul mastoidianvena emisară

nu am poză pentru elementele astea, dar eu le-am văzut destul de clar pe partea exocraniană. Șanțul pentru mușchiul digastric e destul de lung, și chiar medial de el e cel ar arterei occipitale, mai micuț. Revin cu imagine.

Concluzie la frontal: partea pietroasă e cea mai complicată, că are 3 fețe, 3 margini, vârf și o bază (mascată de mastoidă, ce noroc pe noi!).

Mâine sau cândva ar trebui să citesc baza craniului în totalitate și apoi orbita și cavitatea nazală, iar în weekend să mă apuc de viscerocraniu. Sper să îmi placă. Partea asta a fost drăguță, sincer. Sper să o și rețin (corect). Dacă cumva am făcut greșeli și cineva remarcă, mi-ar fi tare de ajutor să îmi spuneți (comentariu, pe facebook, la școală, oricum). Am încercat și eu să mă descurc cum am putut, că sincer la laborator nu văd absolut nimic când explică la craniul acela micuț și eu stau și mă chiorăsc cum pot dar tot nu văd nimic, așa că dont put me in the corner :)).

Alte imagini cu baza craniului:

Dacă vrea cineva să ne jucăm și să răspundem la chestia asta de mai jos și să comparăm rezultatele obțiune, mie mi-ar plăcea :-).

Primul examen la medicină și ce e acela domle stress

idei
pentru mine să citesc când voi fi avea alzheimer și voi vrea să-mi recapitulez tinerețea
sau pentru viitorul student care va căuta disperat pe google informații ca să nu mai fie stresat de ce urmează:

– am avut 5 zile în sesiune pentru anatomie
– la început am fost toți disperați că sunt prea puține ca să repeți ditamai materia (carte papillian 1, nevrologie, inima, torace, topologie, embriologie)
– până la urmă ne-am bucurat că am scăpat, ar fi fost inutil să se mai prelungească agonia
– subiectul a fost extrem de ușor: artera brahială, nervul ischiadic, configurația externă a inimii și săptămâna a doua a dezvoltării embrionare
– am fost norocoasă. La embrio mi-a picat exact ce mi-a plăcut mai mult. Deja de la sist. respirator, dezv sist circulator nu am mai avut răbdare să mai memorez.
– anatomia nu e o materie grea deloc
– dar e cam multă. Dacă luni am învățat artelele la braț, marți le-am uitat și a trebuit să le repet iar. Dar dacă repeți de mai multe ori același lucru, e incredibil dar chiar reții.
– la examenul practic asistenții au fost oameni foarte cumsecade și buni, jos pălăria

– unele chestii nu le rețin decât dacă le repet ca o moară stricată la nesfârșit. Poate nu mă concentrez destul, habar n-am. Am făcut desenul ăla cu distribuția inervației la picior de zeci de ori și tot l-am greșit la examenul practic.
– am făcut 1 zi jumate membrul superior, 1 zi membrul inferior, 1 zi embrio, 1 zi torace, și în ultima zi înainte de examen le-am recapitulat pe toate

– dar dacă aș fi stat 2 zile la fiecare aș fi putut ajunge să știu în detaliu și cu adevărat bine, oricum a fost timp destul să îmi fac o imagine despre toate
– cel mai bun sfat pentru cineva pe care eu personal l-aș putea da: învățatul în timpul anului. Altfel eu nu aș fi putut. Dacă am învățat în timpul anului sesiunea mi-a fost enoooorm de ușoară.
– alt sfat în caz că cineva din viitor anul 1 va fi interesat: cumva nu lăsați embrio doar pe sesiune. Măcar de dragul neuronilor intacți. Și articulațiile. Habar n-am, cândva în vacanță, o oră pe zi-două, cât a înțelege.
– ajută mult la psihic să vorbești cu cei mari. Sunt câțiva oameni care mi-au mai dat sfaturi, mi-au mai zis experiența lor de anul trecut. Ei au făcut să nu mai pară hăul atât de negru.

– STRESSUL CHIAR EXISTĂ
– și face uneori rău
– pe alții îi mobilizează și învață de rup, pe alții îi chinuie și nu îi ajută să facă nimic bun
– eu cred că sunt din a doua categorie

Câteva idei despre stress:
până în data de 05.01.2015 eu habar nu aveam ce e ăla stress.

Idee despre stress până în 05.01: se vorbește mult despre el și toată lumea dă sfaturi șablon (nu te mai stresa că faci riduri) plus articole din reviste gen libertatea de femei cum că stresul nu face bine la sănătate, cum să mergi la spa să scapi de stress, cum să te dai cu ulei de lavandă ca să fii relaxată. Ce să mai, stresul e o utopie pentru oameni cu anumite probleme emoționale.

în data de 12.01.2015 subsemnata se întoarce la școală din minunata vacanță de vară în care doar a stat ca un porcușor în pat și a ieșit în oraș și alte chestii demne de un om leneș (în ardeal există un alt cuvânt pentru lenevie care nu e atât de exquisite). Și subsemnata ajunge la ora de biostatistică unde facem un model de examen practic unde hopa, există niște subpuncte splendide la care scrie în paranteză cu o eleganță sublimă (PROBĂ ELIMINATORIE). hopa, ce e acela test t și f și cum și ce. Iese subsemnata de la oră și află că anul trecut chiar au picat la proba asta practică oameni. Și dacă pici practicul nu poți intra la scris (încă nu știu dacă e mit sau adevăr)
Și atât mi-a fost. 3 nopți și 3 zile ca în poveștile de groază cu șeherezada m-am gândit numai că pic practicul, nu pot intra la scris, pic primul examen deci încep prost deci pic anatomia deci nu-mi trec anul deci repet anul deci o să fiu scârbită deci simt prea mult stress deci mă apuc să plâng, deci plâng 3 zile, deci nu vreau stress, vreau să renunț la facultate, vreau să fiu chelneriță, dar nu știu așa bine limba germană ca să plec altundeva să fiu chelneriță ca să fie mai cool, dar totuși nu vreau să muncesc, dar totuși nu știu să fac nimic bun în viață pentru că nu am nici un talent și nu mă pricep la nimic, deci o să am o viață ratată, dar oare mă țin ai mei dacă nu fac nimic? dar ce o să se întâmple când nu mă vor mai putea ține ai mei dacă nu am facultate și servici?
Stressul e la propriu un monstru. În acele 3 zile am simțit inima cum mă doare și cum toate organele se comprimă și emit un fel de puroi-otravă (chiar așa m-am simțit, dar cred că e doar un simptom de demență).
I want this teacher!!În momentele acelea doar mama mea și al meu v m-au ajutat. Mama m-a liniștit că nu are nimic dacă repet anul, că la vară mergem în vama veche oricum și învățăm acolo, eu m-am liniștit câteva clipe că da, da, învăț la mare, dar totuși nu am sesiune de toamnă deci nu am decât o săptămână să învăț deci iar pic anul dar nu vreau să pic anul.
Apoi m-am epuizat emoțional. La bazele comunicării ne-a zis că există chiar un termen pentru asta. Burnout. Probabil ceva de genul a fost și la mine.

Și din ziua de joi după ce s-au aliniat astrele și Nelly de la protv a fost în extaz și prietenul meu V prin prezența lui mi-a făcut mai mult bine decât orice s-ar fi putut, ei bine din acea zi nu am mai simțit stressul și nici emoții așa puternice negative.

Așa că am avut o sesiune în care am reușit să recapitulez tot (ei, să nu mă dau mare: aproape, bată-le articulații și embriologia de final, că am avut mare noroc să nu pice). Am dormit minim 7 ore pe noapte și în fiecare zi de amiaz. Am învățat și am avut și pauze lungi. Eu așa am considerat că mă simt mai bine dacă dorm destul. Așa am energie să învăț. Nu dacă beau cafea ca să nu dorm de amiaz. Mie ora aia de somn mă ajută să mă pot concentra încă 6 de învățat la nivel optim. Fiecare organism are ritmul său, eu asta am considerat însă că e mai bine pentru mine.
Am avut noroc. Mereu am. Să nu mi-o iau la cap.
Pe viitor aș vrea să fiu mai profundă în învățat. Să îmi fac și singură norocul. Să nu mai iau pauze așa lungi.
Dar pentru început trebuie să fie bine. Adică cum naiba să fie rău că și dacă era rău de fapt era bine. Adică și Dalai Llama ar zice ceva de genu un șut în fund e un pas înainte, dar cu alte cuvinte mai quotable.

La finalul zilei, I am like…

ododoododod

Anatomy Greeting Cards

TEDxYouth @ Cluj

TEDxYouth @ Cluj, Cinema Victoria, 16 noiembrie 2013

Am iubit si am plans la discursul Mihaelei Mirel. Am vrut sa fiu ca Anda Culisir cand sunt mare. Nu am putut sta linistita pe loc cand am primit energia de la Trupa Get Loud. Aceasta a fost editia TEDxYouth @ Cluj 2013 – it was LIMITLESS.

1459292_10202419645277894_1487142631_n

Screen Shot 2018-09-21 at 1.45.33 PM

Am vorbit despre frumusetea de a invata si a descoperi lucruri noi.