Cum a fost cu Erasmus in Germania – Uniklinik Aachen – partea 1 – Spitalul

Mi-am dorit tare sa plec, sa vad cum e si dincolo. Programul Erasmus e o sansa extraordianra, prin care primesti o bursa ce iti permite sa faci un semestru sau un an in alta tara din Europa. Anul 4 de medicina l-am facut in totalitate in Germania, in cel mai vestic orasel – Aachen, la granita cu Belgia si Olanda. Un oras cam la fel de mare ca si Clujul, mic, dragut, cochet, cu aer burghez.

Spitalul arata asa, si da, aceeasi reactie am avut-o si eu – ce e cu constructia aceasta monstruoasa, industriala ce arata ca o fabrica? Cu un pic de indrazneala si creativitate poti spune insa ca se aseamana cu Centrul Pompidou din Paris.

show_picture.asp
Sursa: http://www.medizin.rwth-aachen.de

 

 

IMG_2188

Este unul dintre cele mai mari spitale din Europa si cel mai mare spital multidisciplinar, cu 1.400 de paturi, 7.000 de angajati, 48.000 pacienti stationari anual si 183.000 ambulanti.

Daca erai vizitator si voiai sa ajungi la o anumita clinica, la intrare exista un angajat de la biroul de informatii ce-ti scria pe un formular special: mergi pana la corpul D, de acolo pana la intrarea 7, urci pana la etajul 4, de acolo o poti lua pana la etajul -1 D. Am exagerat un pic dar asa, ca idee, structura era ca de labirint. In prima zi cand am ajuns cu Abi, colega mea venita tot din Cluj de Erasmus, am petrecut vreo 40 de minute doar incercand sa iesim din spital.

Punctual, cateva lucruri despre acest spital din Germania:

  • zilnic primeai halat alb si pantaloni de clinica spalati si calcati la dunga
  • fiecare baie avea doua tipuri de solutii de dezinfectat mainile – nu vin studentii sau pacientii cu sapunul lor de acasa sa se spele pe maini in toaleta;
  • dezinfectante cu alcool erau atasate de pereti cam la fiecare 3 metri, in fiecare salon erau de asemenea 2
  • saloanele erau de MAXIM 2 pacienti
  • in fiecare salon existau cutii cu manusi pe trei dimensiuni, S, M, L
  • internet disponibil peste tot (biblioteca, clinica, saloane – pe reteaua eduroam)
  • pe rotatie/block erau in jur de 1-4 studenti! Nu o serie de 60 studenti, nu o grupa de 12, ci maxim 3-4 studenti. Asta insemna ca atunci cand am facut Cardiologie, de exemplu, in camera doctorului in care stateam in fiecare zi erau 3 doctori si 3 studenti.
  • studentii au posibilitatea sa castige bani facand ceva util pentru ei. 10 Euro pe ora ca sa iei sange pacientilor, sa predai Neuroanatomie unor studenti mai mici pasionati, sa ajuti biroul Erasmus, si asa mai departe. In jur de 500 de euro pe luna puteai face din acest job numit Studentische Hilfskraft
  • studentii sunt cei ce au responabilitatea de a lua sange si a pune branule pacientilor; fiecare zi de dimineata incepea prin impartirea studentilor pe saloane pentru a lua sange pentru analize: manusi, dezinfectant, branule pe dimensiuni, masti in caz de nevoie – tot ce ai nevoie
  • pentru pacientii cu diverse boli infectioase, pneumonie, o noua bacterie gasita in scaun, si asa mai departe – obligatoriu era echipamentul de protectie, iar fiecare salon in cauza era dispus cu halate de protectie, masca de fata, manusi
  • ierarhia e ca in vest, adica oamenii sunt mult mai lejeri si relaxati. Seful clinicii mananca niste oua proaspate facute impreuna cu rezidentii si toti rad si discuta normal. Se vorbeste in majoritatea cazurilor la per tu. Nu am vazut la nici un student rusinea de a deschide gura sau de a parea disrespectuos pentru o intrebare. Nu am simtit corsetul asta de respect fals ca in Romania pentru anumite functii, ci chiar din contra, un respect sincer pentru niste oameni care chiar daca sunt profesori universitari sau doctori cu exprienta, se comporta ca niste oameni.
  • zilnic aveam pauza de masa, la ora 12-13; un lucru poate minor dar care te face sa te simti un pic mai sanatos si bine decat sa infulegi un pateu pe Babes sau pe sub banca in amfiteatru ca nu ti-a ajuns pauza sa alergi dintr-o parte in alta si sa si ai o masa decenta;
  • Cantina arata asa, iar un meniul, pe langa un bufet urias vegetarian, avea Paste, Pizza, Wok, Peste, si alte clasice: https://www.studierendenwerk-aachen.de/en/eating-drinking/mensa-vita-wochenplan-en-kopie.html 
  • ofertele de a face cercetare medicala veneau prin e-mail, numeroase, doar sa vrei – invitatie de la clinica cutare, doctorul cutare cu ce proiect are si are nevoie de studenti
  • legat de respect – studentul la medicina in Germania este respectat, tratat de doctori ca si cand ar fi colegi; cred ca e o treaba legata de faptul ca acestia au responsabilitati si sunt luati in seriosi cand indeplinesc anumite taskuri – nu luati la misto, batjocura, neincredere… nu mai continui, dar asta e un vis frumos

Punctual, obiectiv, cam asta am vazut eu in Germania – mereu se vorbeste despre conditiile din Germania vs conditiile din Romania. Am testat pe propria piele… mi-a placut mult.

 

Image result for mensa vita aachen
http://www.rwth-aachen.de

 

6560136863_ea7ce537d1_b
Sursa: https://www.flickr.com/photos/spotterforlife/6560136863

 

IMG_9486
‘Mos Nicolae’ in Spital oferind omuleti tuturor ce-i treceau prin cale

 

Processed with VSCO with c1 preset

 

despre cum vom schimba impreuna ceva – proiectul Medici pentru tine

12178140_897993650249905_873643296_nCând aveam vreo problemă, sau treceam printr-o despărțire, sau mă descurcam prost la un test, mama mea îmi spunea cu un optimism cald “lasă, dragă, important e că suntem sănătoși”.
Pe parcursul anilor, mai îmi venea așa să mulțumesc divinității pentru că nu am probleme, pentru că suntem toți întregi și sănătoși. Pentru că este bine. Dar cum rămâne cu cei din jurul meu?

Am observat la oamenii din familia mea, apoi la cei din jur, că nu doresc să meargă la medic nici preventiv, ci cel mult când se simt rău, și și atunci așteaptă să le fie și mai rău. Lucrul acesta este mă sperie, căci cu cât mai târziu se duce un om la medic, cu atât mai rău îi poate fi.

Totodată, am observat că educația medicală e substituită de miturile din popor, sfaturile vecinei, ce zice vedeta cutare, și ce ”am citit pe internet”. Situația actuală a țării, cazurile noi de boli apărute din refuzul de a le face copiilor vaccinul, medicamentația după ureche… sunt mult prea periculoase. Dar sunt lăsate să pară insignifiante pentru că prea puțin vocal se iau măsuri împotriva ei. Dar informației greșite trebuie să i se spună stop o dată pentru totdeauna!

Așa că am decis să iau măsuri.

Doresc să organizez un mare eveniment, cum nu cred că mai există în țară, de sănătate publică/educație pentru sănătate.

Oameni simpli vor putea veni, gratis, să asculte cei mai buni specialiști din domeniu. Profesori universitari și medici de renume vor veni să le vorbească oamenilor despre ceva ce e, până la urmă, sine qua non în viață – sănătatea. Vreau ca omul, când pleacă de la eveniment, să se gândească de două ori înainte să zică ”las că mă duc la doctor mai încolo”, sau ”lasă că am citit eu pe net și știu mai bine„. Sper ca acesta să fie începutul unui avânt către prevenției în societatea noastră mioritică. Sper ca așa să se schimbe ceva. Amploarea evenimentului va fi de așa natură încât să se schimbe cu adevărat ceva.

Așa simt că voi face un bine.

În ceea ce privește organizarea, totul e nou pentru mine, însă din fericire simt că oamenii mă vor ajuta. Până la urmă, din bine izvorăște alt bine. Paula și Andrei au stat până noaptea ca să îmi facă afișul, iar Cristina, Lorina și Simona s-au arătat din prima entuziasmate și willing to support, deja cu idei bine. Și restul prietenilor cărora le-am zis păreau there for me. Sper să le placă ideea mea și unor oameni cu experiență în OSM, sau unor oameni cu talente precum designul și imaginea, căci am mare mare nevoie de ei. Miercuri o să îmi fac o echipă de oameni cu care vom da viață acestei idei. Va fi multă muncă, dar nu va fi in van.

Amin.

Poster: Andrei Oancea

12192927_964252170303454_1320918818_o

Primul an la medicina

 

img_03081

E un haos. E o incercare a vietii pe toate planurile – ca personalitate, acum o sa iasa toate defectele si slabiciunile tale ca muntii in relief (sau hai sa fim sinceri, ca si cosurile la pubertate) si, ca la orice mare struggle in life, o sa te cunosti mai bine (sau mai rau). Ca memorie – nu o sa iti vina sa crezi la sfarsitul anului, privind in trecut, ca ai reusit sa treci peste asa ceva. Ca intelect – daca erai obisnuit sa iei numa premiul 1 si 2 la scoala, poate acuma cand nu mai esti chiar in top, s-ar putea sa fii dezamagit de tine   sa treci peste ca nu ii big deal, Doamne iarta-ma.

Recomand cu caldura sa cititi – foarte bine e redat ce trebuie (echipament, manuale) – postarea aceasta de pe blogul medicinistilor.

Materii si examene

  1. Anatomie

sem 1 + sem 2

E cea mai importanta in anul 1 si cea mai dezarmanta cand privesti numarul de pagini ce trebuie invatate din Papilian. Sfatul sfaturilor: invatati din timpul anului, sau macar parcurgeti o data materia in timpul anului. E cea mai sigura cale spre reusita la examene si spre a-ti pastra coarda nervilor nezdruncinata. Cumpara-ti un Netter sau descarca-ti-l pdf de pe internet (exemplu aici). Invatati oasele si muschii la timp, ca apoi urmeaza vasele si nervii si lucrurile devin dureroase. Nu suferiti prea mult daca treaba nu merge din prima. Eu cand m-am apucat de nervi si vase am plans jumatate de ora la birou ca proasta pentru ca ma simteam incapabila. Dupa primul semestru, va fi mult mai bine. In al doilea semestru, materia e maaai multa, dar mai frumoasa. Nu se mai pica asa mult. Invatati dupa desene, cereti la colegii de serie daca asistentul vostru nu va face, sau cautati pe internet. Mi-as fi dorit sa o invat cat mai LOGIC – aceasta este unul dintre imperativele carierei de medic, parerea mea.

Aici e un site frantuzesc cu scheme superbe la anatomie: link.

UMF Timisoara au un site superb si de ajutor: link.

2. Biologie celulara

sem 1

Aici se invata fiecare lectie, ca e ca la scoala generala – te scoala in picioare si te asculta din fragmentul de lectie ce iti revine – cap coada. Catedra e bine organizata. Materia e dragutica. Ultimele 3 capitole sunt moartea pasiunii – nu mai ai nervi si rabdare pentru ele, dar vin intrebari la examene de aici considerabile. Examenul e gen admitere – da, cu intrebari tricky, cu schimbari de nuanta, cu unele detalii gen mii de miliarde sau milioane de miliarde de celule?! Dar de luat se ia, nicio panica. Nu se prea pica la examen, cam 1-2 oameni/serie. Pe mine m-a impresionat uneori conf. dr. Horea Matei (Bon Jovi) prin lectiile pe care ni le dadea in afara materiei, prin povestile lui ce dovedeau empatie si apropiere. El ne-a spus o data si ca nota la un examen nu iti arata cat de destept esti, ci cat de bine esti pregatit la acea materie la acel moment. Heads up, acel moment nu inseamna pentru totdeauna! 🙂

3. Biofizica

sem 1

Aici am rasfoit doar materia pentru seminar (nu se trece niciunde, nu se corecteaza, stati calmi) si am invatat in sesiune. E de ajuns si doar in sesiune (4-5 zile sa zicem?). Mie mi-au placut foarte mult cursurile conf dr Eniu Daniela. Desi nu am priceput fizica in liceu, in cursurile ei s-a facut o trecere graduala prin materie, o expunere logica si coerenta. Mi-a facut placere sa invat in sesiune, am iesit si la filme, dar m-au nenorocit cursurile de final, acelea mi s-au parut greoaie, excesiv de lungi si un pic haotice. Notele sunt mari la examene, iar intre 9 si 10 nu e neaparat o delimitare vesnic justa, dar nu puneti la suflet.

4. Biostatistica

sem 1

Am invatat doar in sesiune. Sfat – faceti-va din timpul anului un caiet in care sa va copiati cursurile sau luati de la cineva din an mai mare (eu m-am panicat inainte cu 3 saptamani ca nu aveam caiet, dar m-a salvat cineva 🙂   ). La examen, fisa separata cu formule. E o materie cu un examen foarte luabil dar aiurea dupa parerea mea (erau cerinte in examen ce nu se regaseau in materia predata pe curs). 10 iau foarte putini (oare 1 sau 2 au fost in seria mea?!).

5. Biochimie

sem 2

Sa va ajute Dumnezeu sa il aveti pe asist. dr. Silaghi Ciprian, ca am facut un laborator doar cu el si mi s-a parut cel mai genial om din UMF intalnit pana acum – genul de om care te face sa simti cu adevarat ce inseamna sa fii student la medicina si care incearca sa scoata creierul din atrofiere (de la atata memorat negandit, se poate)! In rest…. nu vreau sa intru in detalii, ca deocamdata simt ca nu ar fi etic sa scriu pe internet parerea mea despre cum au fost  orele sau examenele (hint: nu va panicati, sunt usoare, intrebati-i pe cei mai mari).

6. Fiziologie

sem 2

E una dintre materiile care ar trebui sa fie cel mai logic deprinse de un student la medicina, dar din pacate nu mereu sansa e de partea noastra. Mi-ar fi placut sa il fi nimerit pe conf dr Cezar Login (seria 2 face cu el), care e un fel de geniu in ale predarii, parerea mea. La seria 3 se invata, ca la biocel, lectie de lectie deoarece primim saptamanal test ce conteaza cumulat 10% (cu tot cu seminarii) din medie. Nu nota conteaza, ca nu face cine stie ce diferenta, ci faptul ca va fi infinit mai usor in sesiune.

Mai sunt materiile cu credite putine: Prim Ajutor (aici e foarte fain, se iau note mari  la noi in serie nu s-a dat nici un 10, iar eu am luat 8, sper sa nu conteze asa mult cele vreo 3 sutimi la media generala si sa nu prind loc in caminul ravnit doar din cauza asta), Psihologie (cel mai interesant LP), Bazele Comunicarii, PBL, Sport, Limba…

Ce inseamna de fapt primul an la medicina

SPOILER ALERT: URASC sa vorbesc la persoana  a  2-a, ca si cand as da sfaturi! PLS, nu fac asta! Asadar, ca de la Alle la Alle:

Inainte sa incepi, aminteste-ti de ce ai vrut sa vii aici la facultate. Aminteste-ti si seteaza-ti bine in cap scopul tau, destinatia la care vrei sa ajungi. Un doctor foarte bun, care face bine oamenilor. O data ce stii unde trebuie sa ajungi, lucrurile ar trebui sa fie clare – doar iti urmezi drumul, trecand prin incercarile inerente calatoriei. Studentul la medicina insa, risca sa cada prada unor jocuri de culise – invidia, competita nefondata si absurda. Capacitatile tale intelectuale nu sunt confirmate sau infirmate de nota ta din semestrul 1 la anatomie. Arata doar pregatirea ta la acel moment. Capacitatile tale intelectuale nu trebuie demonstrate nimanui, nu trebuie nici laudate ostentativ nici sa te bage in pamant si sa cazi in depresie pentru ca tu credeai ca esti mai destept si ai luat doar 5/6/7/8/9 (depinde cat ti-e standardul). Scopul calatoriei nu e nici sa iti incarce inima de amar, nici sa iti dezvolte un orgoliu mai inalt decat Burj Khalifa, nici sa mentii o eticheta si un etalon pentru altcineva in afara de tine (ca si cand cuiva ii pasa ca ai luat in sem 1, 9 si acum 8), nici sa te faca sa ii judeci pe ceilalti din prisma notei (nu iti alegi oamenii pe care sa ii stimezi in functie de daca sunt sau nu in top 50 pe scoala, iar daca ajungi sa faci asta atunci calitatea intelectului tau chiar e indoielnica). Calatoria e lunga, ca sa nu zic ca dureaza toata viata. Drumul e greu, dar scopul lui nu e sa iti intineze sufletul. Keep it as pure as possible.

Alte idei:

  • Iesi cu grupa macar de 2 ori inainte sa te convingi ca chiaaar nu iti place de ei. Nu te auto-exclude doar pentru ca mai bine stai cu iubi la un film sau ca ti-e lene sa iei autobuzu pana in centru, in timpul in care colegii tai pentru urmatorii ani ies la un suc. S-ar putea ca oamenii aia ce iti sunt colegi sa fie chiar de treaba, chiar daca in timpul scolii par niste idioti toti. Stop preconceptiilor.
  • Profit ca am spatiu public sa imi arat recunostinta pentru fiecare cuvant/sfat/idee primita in timpul primului an, mai ales ca erau momente cand simteam ca viata imi atarna de un fir de par (exagerez, dar na).
  • Sa nu ratati in ianurie-februarie filmele de Oscar de la cinema Victoria (e 8 lei biletul) Chiar daca e sesiune atunci. Mie mi-au facut sesiunea de iarna o experienta mult mai putin terifianta. Sa nu ratati concertele la trupele care va plac. Sa nu ratati nimic din ce v-ar face inima sa se bucure. Weekendul ala pierdut facand ceva ce iti place nu o sa conteze cand tragi linia la sfarsitul anului absolut deloc. Calatoria e lunga.
  • Lightly, lightly 🙂

5 tipuri de studenti la medicina

b0ec782068e955a88e2100477c30c80aMulți dintre noi, inclusiv subsemnata, ne pretindem a fi…

  • 1. Studentul care se distrează și are și note bune

Modelul nostru e omul perfect – cel care se distrează, își trăiește viața, merge să danseze, pe munte, face de toate, și are și cele mai mari note. Cum nu putem fi ca un model închipuit, învățăm de rupem și cu fiecare ieșire de juma de oră până la o cafenea sau ieșire de weekend plictisitoare până în Jazz dăm check-in că altfel nu va știi nimeni că am ieșit.

check in pe facebook în orice bar – checked

învățat și spus la alții că nu am învățat – checked

  • 2. Studentul care e mai relaxat ca un jamaican

E acela care îți ține teorii despre cum tu nu trebuie să te stresezi că nu are nici un rost testul și seminarul ăla și că tu înveți de fapt pentru tine. Îți spune ce frumos e să fii relaxat și cât de bine o duce el că nu îl doare capul de nota la nuștiuce și cumva te face să e simți că ești looser că ție îți pasă, că el e mai superior prin faptul că nu îi pasă. Își bârfește colegul de cameră că el primul lucru după ce ajunge se pune să învețe, OMAGAD Ce luzăr. După ce ți-a ținut ție acest discurs despre cât de relaxat e el și cum nu îi pasă de note se întoarce în cameră și începe să tremure de stress și orgoliu și începe învață ca disperatul până la 3 noaptea, că doar no, ipocrizie.

  • 3. Studentul care termină propoziția profesorului ca să arate că știe tot 

E acela care deși nu știe, completează mereu profesorul cu cuvinte gen “artera subclaviculară se desprinde…” și el e pe fază și zice tare “DIN” și atât, pauză. E acela care când vorbește profesorul ori repetă după el ori face remarci gen AAA, DAA, da, așa.  “Artera caro… TIDĂ” urlă dintr-un colț. “Ce face asta? FACE…ăă” pauză, dar măcar știe că face ceva. Deja ne-a impresionat pe noi toți ceilalți care stăm ca niște hamsteri într-un colț de capacitatea lui extraordinară de a știi mereu despre ce e vorba, dar mai ales de a ne călca pe nervi că nu tace. Fiecare din jurul lui își zice în gând cu nervi “Taci în puii mei dacă nu știi tot, nu spune ultima silabă dintr-un cuvânt pe care îl știm cu toții, că ești enervant și mă bruiezi psihic”.

  • 4. Studentul care nu știe niciodată dar de fapt e geniu și știe tot

E acela care îți spune că nu a învățat nimic. că doar a citit eventual, că dacă îl ascultă ia 4. Ca mai apoi să izbucnească ca un geniu și să scrie la lucrare 4 pagini cu scris mărunt când și tu, cel care ai zis că nu a învățat, ai reușit abia să scrii una. Dacă zice că a citit 3 pagini noi suntem toți căzuți pe spate că el de fapt știe 30, genial om! Ne lasă așa pe noi restul muritorilor într-un nor de mister, de apreciere asupra creierului genial al acelui om ce învață într-un minut cât noi restul în 1 zi. El e o combinație între tipul 1 și 2 și 3. Ne enervează cumplit și deja doar când începe să rostească “eu nu am…” ne dăm ochii peste cap că știm ce urmează.

  • 5. Cel care crede că viața lui se sfârșește la orice test

Test care nici măcar nu se corectează?  Nu a știut cât a vrut el de bine (adică perfect – adică ție îți va spune că nu a știut nimic)? Viața lui e aproape gata și o să fie un medic mediocru și nu o să își ia examenele și tremură de stresat ce e și te urăște dacă ai știut mai mult și se gândește deja să renunțe și să devină chelner pentru că nu e destul de bun pentru Pământul acesta. Super emotiv și pesimist, suferă de pe urma perfecționismului care pentru facultatea asta e un soi tumoare… malignă sau benignă, nu o să știm încă/

Acest articol este un pamflet și chiar dacă unii oameni mă calcă pe nervi și par hateriță, la final admit că și eu probabil am trecut și încă trec prin toate aceste etape de a fi enervantă pentru ceilalți. Aceasta este viața, răzbim noi cumva!

pareri despre ultima mea saptamana si viata la medicina si viata in general

Doua chestii despre care am ceva de zis, de la facultate:

    • cursul de prim-ajutor

chiar dacă are doar 3 credite, mi se pare cel mai important și interesant și fain curs dintre toate. Domnul doctor care ne predă e exact genul de profesor care merită să fie pe postul acela atât de important (nu numai de dascăl, cât și de călăuzitor al unor copii ce vor să devină cineva). Face ca totul să pară foarte logic, ne ține în priză, e incredibil de amuzant (habar n-am cum o face) și prin felul lui de a fi mi-a trezit în mine un uriaș respect și idealism față de ce înseamnă să fii doctor. Ce vreau să zic… La un moment dat povestea despre un caz cu o pacientă și spunea că a îmbătrânit 10 ani atunci că pacienta era să îi moară de două ori una după alta. Mi-am dat seamă că de fapt omul ăla se lupta cu moartea altora. Pur și simplu el încerca să facă ce știe și ce a învățat ca să nu facă omul ăla să moară. Adică moartea, the big deal ce ar putea sfârși totul pământesc. MOARTEA. Și asta face de câteva ori pe zi, de zeci de ori pe săptămână, se luptă cu iminența morții altora. HOW COOL poate să fie chestia asta? Cât de big deal? Fascinantă activitate pentru oamenii ăștia. Sincer eu nu am avut nici rude doctori și numai pe la medicul de familie am fost și nici la House si Greys nu m-am uitat foarte mult, așa că nu am venit la facultatea asta vrând să fiu doctor pentru că îmi imaginam cât de big deal și fascinant și extraordinari prin ce interprind sunt doctorii. Dar săptămâna trecută m-a lovit.

  • bioetica

Inițial am zis că e o materie de umplutură, ce nu își are rostul, ce e pusă numai să ne ia din timp când noi avem lucruri mai importante de făcut cum ar fi învățatul la anatomie. Dar nu e chiar așa. Cred că îi utilă bioetica pentru scopul ei de a defini oameni care acționează așa cum ar trebui. Cum ar veni, cunoștințele acumulate trebuie să fie dublate de un comportament care să nu ducă la incidențe de iresponsabilități, doctori ce refuză cazuri pe mofturi. Plus că urmează dezbateri despre vaccinuri, avort, și alte teme în vogă, care sper de data asta să nu fie utopice și fără sens ca în liceu și să aibă o bază atât științifică cât și filosofică sau cum i-o zice. Cadrul didactic pare foarte bine pregătit și mi-a dat impresia că filosofia nu e doar discuție despre fluturi, aberații și idei nepractice, cât are o aplicație ce poate îmbunătăți relația doctor pacient. Nu am reușit să exprim foarte bine, dar ideea e că aflăm chestii utile și cred că ajută la a fi un doctor corect și cum ar trebui dpdv moral (moralitatea meseriei).

Legat de ce am facut/vazut/trait nou în ultima saptamana:

  • Filmul De ce eu

Aș spune că e foarte realist și relevant pentru România și că trebuie să rămână în arhivele noastre pentru generațiile viitoare când poate lucrurile se vor schimba, să vadă cum e acum. Nu pot să mă pronunț însă total, căci vreau să aflu cât la sută e adevărat din ce se petrece în film. Vreau să vină Tudor Giurgiu și să îmi spună: acesta e adevărul, sau măcar acestea sunt faptele reale, adevărul încă nu îl știu, dar nu am mințit în așa mare măsură în film încât să îl romantizez și să nu mai fie mărturie a unui biet procuror, student bun, în căutarea dreptății, a cărui viață e distrusă din cauza unui sistem mizer.

Si ceva important pentru mine…

A fost și ziua mea acum o săptămână și câteva zile. Mulțumesc tuturor oamenilor care au fost atât de buni încât să își ia din timpul lor și să îmi ureze la mulți ani, live sau în scris, sau să îmi facă surprize, să organizeze chestii, să își ia din timpul lor și să fie alături de mine în aceasta zi! Mulțumesc mult! Mereu când e ziua mea e o zi specială. Mă simt ca și când chiar ii la propriu ziua mea, din 365 de zile pe an pe 26 februarie scrie în toate calendarele Ziua lui Alle Oancea și ziua îmi aparține mie.

La 20 de ani sunt un om foarte liniștit. Atâta de liniștit de uneori mă gândesc că m-am lovit la cap, că nu se poate să stau cu nervii chiar așa de relaxați. Dar cea mai dragă a mea bunică are Alzheimer mult prea precoce pentru vârsta ei și cumva vreau să nu ajung și eu ca la 60 de ani să nu mai pot să vorbesc nimic inteligibil. E o tragedie. Și cred că un factor care a dus la această boală dramatică e și felul agitat și ușor stresat al ei. Nu vreau asta. Vreau ca și la 60 de ani să fac lucrurile la care visez eu acum, la 20. Sau cine știe cum or sta lucrurile atunci…

Neurocraniul – Anatomia (Frontal, Etmoid, Sfenoid, Temporal)

Fac acest post ca să fie ca un atlas pentru mine, fără detalii inutile și vorbărie în plus, încercând aici să organizez toată informația cât mai logic pentru mine cu putință și să atașez imagini pe care nu le găsesc în alte atlase sau le găsesc răsfirate sau le găsesc mai faine pe net etc. Doamne ajută să iasă treabă bună și să mă ajute cândva când o să am nevoie. Asta unu la mână, doi la mână mi-ar fi plăcut ca cineva să fi făcut niște desene ca să fie totul mai ușor de vizualizat în spațiu, dapă no.

Neurocraniul – frontal, etmoid, sfenoid, occipital, parietal, temporal. Despre occipital și parietal nu scriu deocamdată nimic, ele sunt cele mai simpluțe.

1. Frontalul

1. exocranian – porțiune solzoasă
2. endocranian – porțiune solzoasă
3. porțiune orbitală
4. porțiune nazală

Are două părți: 1. verticală, 2. orizontală. Cea verticală se numește și solzoasă și face parte și din bolta craniului, iar cea orizontală cuprinde scobitura etmoidală, porțiunea nazală și porțiunea orbitală, și face parte deci și din baza craniului.

Ce avem:

exocranian – portiune solzoasasursă: www.esanatos.com

1. 2 tuberozități frontale
2. arcade supraciliare
3. margini supraorbitare
4. glabela
5. gaura supraorbitală
6. scobitura/incizura frontală (medial)
7. linia temporală (e una singură, mai târziu se va continua la parietal cu o linie superioară și una inferioară)
8. la copii: sutura metopică

endocranian – portiune solzoasa

1. gaura oarbă. în imagine îi zice agujero ciego sau ceva de genul, oricum e ușor de văzut pe craniu

2. creasta frontalului (în sus. aici se prinde coasa creierului)

3. șanțul sinusului sagital superior (în sus)

portiune orbitala

1. scobitura etmoidală (formă de U, aici va intra osul etmoid; e sudată, adică conține semicelule completate
de cele ale etmoidului)
! 2. gaura etmoidală anterioară și posterioară (asta e importantă deoarece se vede foarte bine și e cale de comunicare a orbitei cu neurocraniul)

3. față inferioară a lamei U-ului ce partiicpă la formularea bolții orbitei

4. fosa glandei lacrimale (unde e glanda lacrimală. e lateral și se vede în poză)

5. fosa trohleară (e medial)

6. margine supraorbitară (e importantă deoarece participă la delimitarea bazei orbitei
osul nostru se articulează prin marginea posterioară cu aripa mică a sfenoidului (suntem în endocraniu) iar superior11040660_1075384892478506_867997268_n conține impresiuni digitiforme și eminențe mamilare (nu știu ce sunt astea dar sună foarte hazliu :)) și degete și mame). cu parietalul formează sutura coronală (îi exact un locul în care ar trebui ca un om să poarte coroană)

portiune nazala – am vazut ca scobitura nazala are forma de U. ei bine, bara la U e porțiunea nazala

1. spina nazală (participă la delimitarea peretelui superior al cavității nazale)

– se articulează cu oasele nazale și cu lama perpendiculară a etmoidului

2. Etmoidul

are formă de balanță, deci arată exact ca una, cu o lamă verticală, una orizontală și de cea orizontală sunt prinse două talere – mase laterale (labirinte etmoidale) ce participă la delimitarea peretelui lateral al cavităților nazale și a peretelui medial al orbitei (5-11)

et

1. crista galli o găsim în endocraniu, e formațiunea mică ieșită. înainte e chiar gaura oarbă a frontalului, iar în papilianul vechi scrie că de ea se prinde coasa creierului, dar în papilianul nou e scoasă informația asta… adevărul o fi undeva la mijloc (ce să zic și eu să sune inteligent).

2. aripile cristei galli  informație aiurea, părerea mea

3. lama perpendiculară asta se vede în exocraniu și împreună cu vomerul ajută la formarea septului nazal

4. lama ciuruită a osului etmoid face parte din lama orizontală și conține 25-30 de orificii prin care trec filetele nervului olfactiv. Sunt defapt două șanturi antero-posterioare din cauză că s-a băgat în ecuație lama aceea verticală peste cea orizontală

.
masele laterale/labirintele etmoidale au un perete medial ce participă la formarea cavității nazale și unul lateral ce partipă la orbită. din cel medial pornesc 3 lame numite cornete nazale (! cornetul nazal inferior e de la alt os). cornetele delimitează niște spații numite meaturi. chestiile astea sunt așa, ușor utopice, căci pe craniilele noastre nu le vedem.

5. cornet nazal superior, mijlociu, santorini11042088_1075384895811839_781890138_n

6. bulă etmoidală (nu se vede, e inapoia și deasupra procesului uncinat)

7. proces uncinat (o lamelă ce se desprinde din fața medială a masei laterale la nivelul meatului mijlociu, merge înapoi și în jos până la cornetul nazal inferior)

8. hiat semilunar (se deschide sinusul maxilar)

9. infundibul (aici se deschide sinusul frontal, hiatul maxilar, orificiul canalului nazo-frontal)

10. meat superior (aici se deschid celulele etmoidale posterioare, ceea ce pentru mine nu înseamnă nimic că nu știu ce înseamnă asta)

11. meat mijlociu (e cel ce conține 6,7,8,9)
mai avem și meatul inferior, trecut la cavitatea nazală, în care se deschide canalul nazo-lacrimal

3. Sfenoidul

1. corp – față superioară, inferioară, anterioară, posterioară
2. aripi mici
3. aripi mari – bază, 5 fețe, 6 margini
4. procese pterigoidiene

formă de fluture, deci o să avem un corp, aripi mari, mici și niște coarne (le zicem savant procese pterigoidiene)

corp fluture

1 endocranian vedere corp superior

văzut de sus, prin endocraniu

1. jug sfenoidal (între aripile mici)

2. șant chiasmatic

3. șaua turcească

4. fosa hipofizară (mărginită de 5 și 6)

5. tubercul hipofizar

6. lama patrulateră/spătarul șeii

7. procese clinoidiene posterioare (marginile proeminente ale lamei)

văzut de jos, prin exocraniu, corespunzător faringelui

1. creasta sfenoidală inferioară – se articulează cu vomerul

2. cornetul sfenoidului – lateral de creastă, urcă până pe fața anterioară2

anterior

1. orificiile sinusurilor sfenoidului

2. creasta sfenoidală – se articulează cu lama perpendiculară a etmoidului

3. ciocul sfenoidal – chiar are formă de cioc

posterior – se articulează cu occipitalul

lateral șanțul carotidian (formă de S, adăpostește sinusul carotidian. nu am mai făcut în desen, dar se vede pe fața endocraniană, exact ca și când ar delimita lateral șaua turcească)

aripile mici

1. margine anterioară – se articulează cu frontalul

2. margine posterioară – delimitează fosa craniana anterioară de mijlocie

3. proces clinoid anterior (îngroșare mediala a marginii posterioare)

4. fisura orbitară superioară – între aripi mici și mari, se vede și în orbită (e de fapt și o cale de comunicare orbită – neurocraniu). pe aici trec nervii oftalmic, III, IV, VI și vena oftalmică superioară

5. canalul optic – trece pe aici nervul optic și artera oftalmică

aripile mari

au formă de piramidă dubioasă, deci avem o bază, un vârf, 5 fețe și 6 margini. vârful e orientat către osul parietal și îi zice unghi parietal.

baza

1. gaură rotundă – nerv maxilar –> fosa pterigopalatină

2. gaură ovală – nerv mandibular –> fosa infratemporală

3. gaură spinoasă – artera meningee mijlocie

4. gaură  venoasă vesaliu – vena emisară

gauri

fețe

aici e important că participă la fosa temporală, infratemp… etc după cum le spune și numele: cerebrală, orbitară, temporală, infratemporală, maxilară

margini

3 endocraniene, 3 exocraniene, se articulează după cum le zice și numele:

cele endocraniene: frontală (se articulează cu solzul frontalului, participă la delimitarea fisurii orbitale superioare), solzoasa (solzul temporalului), pietroasă (cu stânca temporalului)

cele exocraniene: zigomatică, parietală, orbitară, unde avem delimitată fisura orbitară inferioară prin care trece nerv maxilar

procese pterigoidiene

încep cu multe imagini pentru că pentru mine procesele acestea au fost un mister până când să văd cât de explicit și frumos se văd ele pe craniu, nu mai par Bau Bau

avem două coloane ce se desprind din corpul și aripile mari ale sfenoidului – deci o lamă laterală (oblic) și una medială (sagital)

– anterior: se unesc anterior și formează o margine ce participă la formarea fosei pterigopalatine (perete posterior).

– posterior: fosa pterigoidiană (mușchi pterigoidian medial)

și alte detalii pe care nu doresc să le aprofundez acum

4. Temporalul

1. porțiune solzoasă
2. porțiune timpanică
3. stânca temporalului
4. proces stiloidian
5. mastoida

așa erau ele separate însă în timpul fascinantei noastre vieți intra-uterine s-au contopit aceste părți.

 1. portiune solzoasa – a) circumferinta (portiune aderenta, portiune libera),  b) fata laterala,  c) fata mediala

o vedem din exterior

a) porțiunea liberă: se articulează anterior cu SFENOIDUL, posterior (de fapt superior) cu PARIETALUL

porțiune aderentă: se articuleaza anterior cu Stânca temporalului, posterior cu Mastoida

între ele: incizura parietală (intră unghiul posterio-inferior al parietalului aici)

b) față laterală / temporală – face parte din fosa temporală (aici se inseră mușchiul temporal)

  1. spină suprameatică
  2. fosă suprameatică
  3. șanț al arterei temporale mijlocii
  4. proces zigomatic
  • vârf: se articulează cu osul zigomatic rezultând arcada zigomatică
  • margine superioară: se insera fascia temporală
  • margine inferioară: mușchi maseter
  • bază: din două rădăcini – una transversală și una longitudinală

– cea transversală formează tuberculul articular

– între cele două rădăcini: unghi drept și fosă mandibulară (aici are loc articulația temporomandibulară)

– rădăcina longitudinală continuă direcția procesului zigomatic și trece deasupra orificiul acustic extern, continuându-se cu linia temporală

c) față medială

  1. șanț arteră meningee mijlocie
  2. impresiuni digitiforme, eminențe mamilare
  3. linie sinuasă pietroscuamoasă (provine din fisura pietroscuamoasă la copil)

2. portiune timpanica

la copil: spină timpanică mare, mică, incizură timpanică și șanț timpanic

meat acustic extern (aici e prima porțiune a canalului facialului, a doua fiind pe fața anterioară a porțiunii stâncoase iar a treia porțiune în gaura stilomastoidiană)

la adult: 2 fețe, 2 marigni, 2 extremități.

  • față anteroinferioară: continuă fosa mandibulară
  • față posterosuperioară: formează peretele a, i, p al orificiului acustic extern

cele două fețe se unesc și formează creasta timpanică. Din creastă se desprinde vagina procesului stiloid care ocolește procesul stiloidian și ajunge pe fața inferioară a stâncii.

  • extremitate laterală: porul acustic extern
  • extremitate medială: șanț timpanic

Margine anterioară și posterioară

4 fisuri: pietro-timpanică, pietro-scuamoasă, timpano-solzoasă și timpano-mastoidiană.

3. portiune pietroasa

formă de piramidă cu vârf îndreptat medial și înainte: adică avem 3 fețe, o bază și un vârf.

  • față anterioară
  • față posterioară
  • față inferioară

Pe primele două le căutăm în neurocraniu  evident că acolo, voiam să zic în endocraniu

a) fața anterioară

  1. impresiune nerv trigemen (medial, către vârf. aici se află ganglionul Gasser)
  2. eminența arcuată (e o ridicătură datorită existenței canalului semicircular anterior al urechii interne)
  3. 3 hiaturi – al canalului facialului (pentru genunchiul nervului facial)
    – al nervului pietros mare
    – al nervului pietros mic
  4. tegmen tympani – porțiune subțire. Formează peretele superior al cavității timpanice.

11026676_1075384912478504_1455488032_n (2)

 b) fața posterioară

  1. fosa subarcuată – e sub eminența arcuată
  2. orificiu acustic intern –> meat acustic intern (aici se găsește nervul VII și ramurile VIII)
  3. orificiu extern apeduct vestibul11026676_1075384912478504_1455488032_n (2)3

c) fața inferioară

  1. gaură stilomastoidiană (ultima porțiune a canalului facialului, cu nervul VII)
  2. proces stiloidian
  3. fosa jugulară (bulbul superior al venei jugulare interne).
  4. orificiu canal musculotubar
  5. orificiu extern canal carotidian
  6. fossula petrosa (ganglion inferior nerv IX)
  7. orificiul canalului timpanic

sincer pe imaginea asta nu sunt sigură deloc. nu văd clar dacă acolo unde e orificul acustic e chiar orificiul acustic extern sau e gaura stilomastoidiană și nici pe canalul musculotubar nu aș pune rămășag că taman ăla e. am găsit pe internet însă o imagine mai bună decât a mea…

fs

w

d) margine superioară

endocraniană, conține șanțul sinusului pietros superior

e) margine anterioară

delimitează gaura ruptă cu aripa mare a sfenoidului

f) margine posterioară

delimitează gaura jugulară cu occipitalul, plus mai e aici șanțul sinusului pietros inferior (e făcut cu creionul, endocranian, lângă unde scrie canal jugular)

g) vârful

important pentru că aici e orificiul intern al canalului carotidian. Recapitulând, acesta are un orificiu extern pe fața inferioară a stâncii și un orificiu inferior aici, în vârful stâncii. Pe aici trece artera carotidă internă ce intră în neurocraniu.

4. mastoida

1. proces mastoidianmușchii sternocleidomastoidian, spleniu și lung al capului

2. scobitura mastoidiană (pe fața medială a procesului) – mușchiul digastric

3. șanțul arterei occipitale

4. orificiul mastoidianvena emisară

nu am poză pentru elementele astea, dar eu le-am văzut destul de clar pe partea exocraniană. Șanțul pentru mușchiul digastric e destul de lung, și chiar medial de el e cel ar arterei occipitale, mai micuț. Revin cu imagine.

Concluzie la frontal: partea pietroasă e cea mai complicată, că are 3 fețe, 3 margini, vârf și o bază (mascată de mastoidă, ce noroc pe noi!).

Mâine sau cândva ar trebui să citesc baza craniului în totalitate și apoi orbita și cavitatea nazală, iar în weekend să mă apuc de viscerocraniu. Sper să îmi placă. Partea asta a fost drăguță, sincer. Sper să o și rețin (corect). Dacă cumva am făcut greșeli și cineva remarcă, mi-ar fi tare de ajutor să îmi spuneți (comentariu, pe facebook, la școală, oricum). Am încercat și eu să mă descurc cum am putut, că sincer la laborator nu văd absolut nimic când explică la craniul acela micuț și eu stau și mă chiorăsc cum pot dar tot nu văd nimic, așa că dont put me in the corner :)).

Alte imagini cu baza craniului:

Dacă vrea cineva să ne jucăm și să răspundem la chestia asta de mai jos și să comparăm rezultatele obțiune, mie mi-ar plăcea :-).