ce e cel mai greu la medicină

“Dar tu ce studiezi?”, iar când spun cuiva că sunt la medicină știu automat că voi primi răspunsul: “e foarte greu la voi”, “aveți tot timpul de învățat”.

Dar cel mai greu lucru la medicină în România nu e cât ai de învățat, ci
– să taci atunci când un profesor instabil nervos pică jumătate de salon de studenți ce au învățat, degeaba, doar pentru că e profesor și poate
– să taci și să mergi mai departe când un profesor urlă la tine și te jignește pentru că îl rogi frumos să îți dea cursurile pe stick sau îl rogi să comunice care este sursa de unde trebuie învățat pentru examen
– să taci, deși ai vrea să pui o întrebare despre materie, deoarece atunci când colegul de dinainte a întrebat, a fost jignit în fața clasei, că profului nu-i plac întrebările despre ce predă
– să te uiți cum un rezident pe chirurgie are ca job să schimbe slideurile profesorului pe timpul cursului
– să sprijini pereți
– să simți că pur și simplu timpul tău e o bătaie de joc
– să vii la facultate să ți se citească de pe slideuri. 2 ore.
– să ți se dicteze, la fiziologie, în anul 2 la medicină, 3 ore jumătate
– să mergi la un curs la un prof care vorbește super încet deci dacă nu stai în primele 3 rânduri nu auzi nimic, cu frustrarea că nu există un echipament de sonorizare în amfiteatru, un microfon sau ceva orice ca să se facă auziți, în 2019
– să stai în amfiteatrul de la neurologie care e deasupra canalizării orașului și care pute (la fel ca în anul 1, la fel și acum în anul 5)
– să te speli pe mâini la bibliotecă cu săpun de o culoare discutabilă, pus în sticle de plastic de Aqua Carpatica tăiate pe jumătate
– să taci când ți se impun chestii care nu sunt tocmai regulamentare, pentru că un titan mare bate mai mulți studenți “mici”
– să îți fie frică să zici adevărul, de frica pentru repercursiuni (picat, altele?).

E greu dar nu vreau să mă plâng. În pofida tuturor lucrurilor, nici nu știți câți oameni buni și dragi și respectuoși și care nu au devenit ei înșiși frustrare și meschini am întâlnit. Și până la urmă, poate aceasta este lupta noastră, a generației de acum, care trăiește aceste vremuri de post-tranziție greoaie. Înalț ochii cu respect către doctorii care își practică în condițiile de aici, cu demnitate, meseria. Și alții au luptat înaintea noastră și au suferit pentru noi, ca să ne fie bine. Dar și noi avem nemulțumirile noastre. Și cred că Nietzsche e cel care zicea ceva în genul, că cel mai frică îi este să nu fie demn de suferința pe care viața i-o aruncă. Așa că, deocamdată, poate asta e crucea noastră, că nu ne-am născut mai către vest. Să observăm, să vedem, să învățăm, să schimbăm, să fim demni de suferința noastră. E farmecul est-european. 🙂

 

9 thoughts on “ce e cel mai greu la medicină

  1. Colega, vezi ca e repercusiuni, nu repercursiuni. In rest, e treaba voastra ca nu va puteti mobiliza sa schimbati ce e gresit.

    Like

    1. Ce destept esti tu… Vai de capul nostru, o tara plina de studenti medicinisti nu reusim sa ne mobilizam. Te-ai gandit mult, ,,colegul”, inainte sa scrii aberatia asta? Ia, sanatate multa si pace la neamuri!

      Like

      1. Personal, voi presupune că la Cluj este o situație similară cu cea din București, unde ai studenți reprezentanți în Consiliu și în Senat, care pot semnala neregulile și pot duce problemele existente către o rezolvare ok.
        În plus, din ce scrii, pare că doar la Medicină se întâmplă să ai fosile de profesori care taie și spânzură totul și care fac ce vor etc. etc. Iar asta nu e adevărat, se întâmplă peste tot, la toate facultățile. Nu, nu le-am încercat pe toate, dar am prieteni în multe locuri și, pe deasupra, e common sense. Nu s-au adunat doar la Medicină oamenii cu bășini în cap, te asigur.
        Pe de altă parte, alte lucruri sunt mai dificile (pentru unii, cel puțin) la Facultatea de Medicină: să înveți lucruri care înainte ar fi părut incredibile despre Corpul Omenesc; să înveți enorm de mult și totuși să nu te bazezi numai pe ce ai citit, ci și pe simțul clinic, pe care trebuie să ți-l dezvolți; să vezi tot felul de cazuri, care mai de care mai triste, și totuși să îți păstrezi, la finalul zilei, umanitatea. Problemele cu profesorii pot fi rezolvate foarte ușor prin reclamații pe care le transmiți prin studenții reprezentanți și, dacă asta nu merge, prin înregistrări audio trimise în presă, așa se satură imediat marile fosile să își dea aere de superioritate când nu este cazul.

        Like

  2. stati linistiti, au fost fii/fiice de avocati care au incercat ani la rand sa schimbe ceva si n-au reusit. nu mai vorbim despre numarul colosal de studenti picati pe nedrept an dupa an, care si ei au depus sesizari si s-au impotrivit sistemului. la sfaturi si comentarii suntem buni toti, nu degeaba la bac sunt 3 comentarii drept subiect si nicio compunere. romanul la comentat e cel mai bun.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s