Scurtă epicriză despre ultimele zile

Am avut recent o pacientă care făcuse cancer de glandă lacrimală, glanda aceea din zona ochiului care ne face lacrimile atunci când plângem când tăiem ceapă, ne intră ceva în ochi sau ne năpădește tristețea. Pentru că e aproape, avea deja metastaze pe creier. Mă întreb cum să Dumnezeu poți face să ai celule tumorale  taman la glanda lacrimală, ce-i și cu viața asta.

Îmi petrec marea majoritate a vieții înconjurată de bolnavi sau învățând despre boli, aceste moduri ale sorții de a-ți freca viața și a te face să nu te bucuri de un corp sănătos care poate să sară, meargă, atingă, iubească, face dragoste, să se hrănească, să se bucure, să danseze, să nu-l doară. Pe de o parte parcă de 5 ani aud de atâtea boli că parcă mi se pare și imposibil să nu ai vreo una. La câte modalități posibile de a ți se deregla ceva din corp sunt, care ar fi probabilitatea ca mașineria asta numită corp să funcționeze, toată viața, optim?

Și mă întreb…. dacă aș afla azi că s-ar putea ca moartea să fie mai aproape de mine decât credeam, îmi schimbă asta cu ceva viața?

Mono no aware e un concept ce provine din Japonia, mono insemnând “lucru” iar aware “surpriza” (acel oh!). Astfel că mono no aware ar însemna acel ohh al lucrurilor, al vieții și iubirii, alături de conștientizarea faptului că dacă totul este trecător, trebuie și mai mult să admirăm frumusețea vieții, în același timp evocând o sensibilă tristețe asupra faptului că totul va trece, totul vor pieri.

6097d2968d0052495123e2790c4e32c9

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s