5 tipuri de studenti la medicina

b0ec782068e955a88e2100477c30c80aMulți dintre noi, inclusiv subsemnata, ne pretindem a fi…

  • 1. Studentul care se distrează și are și note bune

Modelul nostru e omul perfect – cel care se distrează, își trăiește viața, merge să danseze, pe munte, face de toate, și are și cele mai mari note. Cum nu putem fi ca un model închipuit, învățăm de rupem și cu fiecare ieșire de juma de oră până la o cafenea sau ieșire de weekend plictisitoare până în Jazz dăm check-in că altfel nu va știi nimeni că am ieșit.

check in pe facebook în orice bar – checked

învățat și spus la alții că nu am învățat – checked

  • 2. Studentul care e mai relaxat ca un jamaican

E acela care îți ține teorii despre cum tu nu trebuie să te stresezi că nu are nici un rost testul și seminarul ăla și că tu înveți de fapt pentru tine. Îți spune ce frumos e să fii relaxat și cât de bine o duce el că nu îl doare capul de nota la nuștiuce și cumva te face să e simți că ești looser că ție îți pasă, că el e mai superior prin faptul că nu îi pasă. Își bârfește colegul de cameră că el primul lucru după ce ajunge se pune să învețe, OMAGAD Ce luzăr. După ce ți-a ținut ție acest discurs despre cât de relaxat e el și cum nu îi pasă de note se întoarce în cameră și începe să tremure de stress și orgoliu și începe învață ca disperatul până la 3 noaptea, că doar no, ipocrizie.

  • 3. Studentul care termină propoziția profesorului ca să arate că știe tot 

E acela care deși nu știe, completează mereu profesorul cu cuvinte gen “artera subclaviculară se desprinde…” și el e pe fază și zice tare “DIN” și atât, pauză. E acela care când vorbește profesorul ori repetă după el ori face remarci gen AAA, DAA, da, așa.  “Artera caro… TIDĂ” urlă dintr-un colț. “Ce face asta? FACE…ăă” pauză, dar măcar știe că face ceva. Deja ne-a impresionat pe noi toți ceilalți care stăm ca niște hamsteri într-un colț de capacitatea lui extraordinară de a știi mereu despre ce e vorba, dar mai ales de a ne călca pe nervi că nu tace. Fiecare din jurul lui își zice în gând cu nervi “Taci în puii mei dacă nu știi tot, nu spune ultima silabă dintr-un cuvânt pe care îl știm cu toții, că ești enervant și mă bruiezi psihic”.

  • 4. Studentul care nu știe niciodată dar de fapt e geniu și știe tot

E acela care îți spune că nu a învățat nimic. că doar a citit eventual, că dacă îl ascultă ia 4. Ca mai apoi să izbucnească ca un geniu și să scrie la lucrare 4 pagini cu scris mărunt când și tu, cel care ai zis că nu a învățat, ai reușit abia să scrii una. Dacă zice că a citit 3 pagini noi suntem toți căzuți pe spate că el de fapt știe 30, genial om! Ne lasă așa pe noi restul muritorilor într-un nor de mister, de apreciere asupra creierului genial al acelui om ce învață într-un minut cât noi restul în 1 zi. El e o combinație între tipul 1 și 2 și 3. Ne enervează cumplit și deja doar când începe să rostească “eu nu am…” ne dăm ochii peste cap că știm ce urmează.

  • 5. Cel care crede că viața lui se sfârșește la orice test

Test care nici măcar nu se corectează?  Nu a știut cât a vrut el de bine (adică perfect – adică ție îți va spune că nu a știut nimic)? Viața lui e aproape gata și o să fie un medic mediocru și nu o să își ia examenele și tremură de stresat ce e și te urăște dacă ai știut mai mult și se gândește deja să renunțe și să devină chelner pentru că nu e destul de bun pentru Pământul acesta. Super emotiv și pesimist, suferă de pe urma perfecționismului care pentru facultatea asta e un soi tumoare… malignă sau benignă, nu o să știm încă/

Acest articol este un pamflet și chiar dacă unii oameni mă calcă pe nervi și par hateriță, la final admit că și eu probabil am trecut și încă trec prin toate aceste etape de a fi enervantă pentru ceilalți. Aceasta este viața, răzbim noi cumva!

Student la medicina

7 Comments Leave a comment

  1. Mai e tipologia studentului care rezolva tot – “afacerist” – (face carti, xerosuri, programari, vorbeste cu asistii etc etc) si a celui pasionat de ceva extra (dar in stransa legatura cu medicina- congrese, cercuri, sscr sau vreo clinica unde e voluntar) si care lipseste de la stagii dar tot timpul il motiveaza asistii si profii :))

    Like

  2. Interesant articol, dar:
    1. Verbul “a şti” are la infinitiv (şi astfel, printre altele, la forma de viitor simplu, UN singur freakin’ “i”). E uşor ironic să scrii pamflete cu greşeli elementare. Sper că ŞTII asta şi o vei ŞTI şi de acum încolo.
    2. “Superior” este deja o formă de comparativ, “mai superior” este un pleonasm. Unless era utilizat în formă ironică, însă oricum nu sună bine, aş spune.
    3. Ratat în engleză se spune “luzăr”. Care vine de la verbul “to lose”, cu un singur “o”. Astfel încât şi substantivul e LOSER, fără doi “o” (care ar însemna “mai detaşat/relaxat”).

    Asta-i ce am avut de comentat la primele două paragrafe, căci mai încolo am cedat (fac parte din mediciniştii care nu urmăresc bloggerii care nu ştiu scrie corect).
    Nu-i nevoie să-mi publici comment-ul, doar sugerez să aduci modificările necesare textului, pentru a evita penibilul pe cale să se instaleze. Cheers.

    Like

    • Merci de comentariu, imi pare rau daca te-au deranjat greselile mele, recunosc că fac greșeli. Totuși

      1. Poate e prea de dimineață dar nu văd unde am scris ‘va știi’, doar ‘nu știi/dacă nu știi’ care, pare-mi-se, se scrie cu doi de ‘i’. O să mai citesc o dată, poate găsesc nenorocitul de cuvânt. Merci de sesizare, de obicei nu stiu sa fi avut in minte vreodata forma ‘vei știi’ sau ‘eu voi știi’, dar cine știe ce feste îmi joacă mintea.

      2. Știu de ‘mai superior’, dar sincer mi se pare că evidențiază mult mai bine atitudinea din text plus limbajul de zi cu zi pe care îl folosim între noi care nu e ca la Academia Română de corect. Îmi pare rău dacă e așa deranjant, și nu pretind să am dreptul să îl folosesc, că nu-s de rangul Luceafărului care coboară în jos. Dar unele greșeli intenționate îmi plac. 😦

      3. Nu le am cu engleza, acum îmi amintesc că mi-a mai zis o prietenă că nu se scrie cu doi de o looser, am făcut iar aceeași prostie.

      Chiar îmi pare rău că te-au supărat greșelile mele. Chiar dacă pretind că fac un pamflet nu pretind să fiu Dumnezeu al gramaticii limbii române și engleze. Greșelile mele sunt fucking omenești și zic eu că neexagerate. Sper pe viitor să ierți și alți bloggeri, poate o să dai vreodată peste cineva cu idei fantastice dar care nimerește un ‘i’ în plus… Cine știe :-)). Merci oricum, sper pe viitor să fiu mai atentă cu limba noastră 🙂

      Like

    • mă încadrez în toate tipurile. Desigur, articolul ăsta nu are pretenția să pună tuturor oamenilor niște etichete universal valabile, e doar o chestie de care m-am amuzat și care a venit atât din observațiile din mediul înconjurător cât mai ales din observațiile referitoare la comportamentul meu, ușor de încadrat într-un tipar…

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: