Primul examen la medicină și ce e acela domle stress

idei
pentru mine să citesc când voi fi avea alzheimer și voi vrea să-mi recapitulez tinerețea
sau pentru viitorul student care va căuta disperat pe google informații ca să nu mai fie stresat de ce urmează:

– am avut 5 zile în sesiune pentru anatomie
– la început am fost toți disperați că sunt prea puține ca să repeți ditamai materia (carte papillian 1, nevrologie, inima, torace, topologie, embriologie)
– până la urmă ne-am bucurat că am scăpat, ar fi fost inutil să se mai prelungească agonia
– subiectul a fost extrem de ușor: artera brahială, nervul ischiadic, configurația externă a inimii și săptămâna a doua a dezvoltării embrionare
– am fost norocoasă. La embrio mi-a picat exact ce mi-a plăcut mai mult. Deja de la sist. respirator, dezv sist circulator nu am mai avut răbdare să mai memorez.
– anatomia nu e o materie grea deloc
– dar e cam multă. Dacă luni am învățat artelele la braț, marți le-am uitat și a trebuit să le repet iar. Dar dacă repeți de mai multe ori același lucru, e incredibil dar chiar reții.
– la examenul practic asistenții au fost oameni foarte cumsecade și buni, jos pălăria

– unele chestii nu le rețin decât dacă le repet ca o moară stricată la nesfârșit. Poate nu mă concentrez destul, habar n-am. Am făcut desenul ăla cu distribuția inervației la picior de zeci de ori și tot l-am greșit la examenul practic.
– am făcut 1 zi jumate membrul superior, 1 zi membrul inferior, 1 zi embrio, 1 zi torace, și în ultima zi înainte de examen le-am recapitulat pe toate

– dar dacă aș fi stat 2 zile la fiecare aș fi putut ajunge să știu în detaliu și cu adevărat bine, oricum a fost timp destul să îmi fac o imagine despre toate
– cel mai bun sfat pentru cineva pe care eu personal l-aș putea da: învățatul în timpul anului. Altfel eu nu aș fi putut. Dacă am învățat în timpul anului sesiunea mi-a fost enoooorm de ușoară.
– alt sfat în caz că cineva din viitor anul 1 va fi interesat: cumva nu lăsați embrio doar pe sesiune. Măcar de dragul neuronilor intacți. Și articulațiile. Habar n-am, cândva în vacanță, o oră pe zi-două, cât a înțelege.
– ajută mult la psihic să vorbești cu cei mari. Sunt câțiva oameni care mi-au mai dat sfaturi, mi-au mai zis experiența lor de anul trecut. Ei au făcut să nu mai pară hăul atât de negru.

– STRESSUL CHIAR EXISTĂ
– și face uneori rău
– pe alții îi mobilizează și învață de rup, pe alții îi chinuie și nu îi ajută să facă nimic bun
– eu cred că sunt din a doua categorie

Câteva idei despre stress:
până în data de 05.01.2015 eu habar nu aveam ce e ăla stress.

Idee despre stress până în 05.01: se vorbește mult despre el și toată lumea dă sfaturi șablon (nu te mai stresa că faci riduri) plus articole din reviste gen libertatea de femei cum că stresul nu face bine la sănătate, cum să mergi la spa să scapi de stress, cum să te dai cu ulei de lavandă ca să fii relaxată. Ce să mai, stresul e o utopie pentru oameni cu anumite probleme emoționale.

în data de 12.01.2015 subsemnata se întoarce la școală din minunata vacanță de vară în care doar a stat ca un porcușor în pat și a ieșit în oraș și alte chestii demne de un om leneș (în ardeal există un alt cuvânt pentru lenevie care nu e atât de exquisite). Și subsemnata ajunge la ora de biostatistică unde facem un model de examen practic unde hopa, există niște subpuncte splendide la care scrie în paranteză cu o eleganță sublimă (PROBĂ ELIMINATORIE). hopa, ce e acela test t și f și cum și ce. Iese subsemnata de la oră și află că anul trecut chiar au picat la proba asta practică oameni. Și dacă pici practicul nu poți intra la scris (încă nu știu dacă e mit sau adevăr)
Și atât mi-a fost. 3 nopți și 3 zile ca în poveștile de groază cu șeherezada m-am gândit numai că pic practicul, nu pot intra la scris, pic primul examen deci încep prost deci pic anatomia deci nu-mi trec anul deci repet anul deci o să fiu scârbită deci simt prea mult stress deci mă apuc să plâng, deci plâng 3 zile, deci nu vreau stress, vreau să renunț la facultate, vreau să fiu chelneriță, dar nu știu așa bine limba germană ca să plec altundeva să fiu chelneriță ca să fie mai cool, dar totuși nu vreau să muncesc, dar totuși nu știu să fac nimic bun în viață pentru că nu am nici un talent și nu mă pricep la nimic, deci o să am o viață ratată, dar oare mă țin ai mei dacă nu fac nimic? dar ce o să se întâmple când nu mă vor mai putea ține ai mei dacă nu am facultate și servici?
Stressul e la propriu un monstru. În acele 3 zile am simțit inima cum mă doare și cum toate organele se comprimă și emit un fel de puroi-otravă (chiar așa m-am simțit, dar cred că e doar un simptom de demență).
I want this teacher!!În momentele acelea doar mama mea și al meu v m-au ajutat. Mama m-a liniștit că nu are nimic dacă repet anul, că la vară mergem în vama veche oricum și învățăm acolo, eu m-am liniștit câteva clipe că da, da, învăț la mare, dar totuși nu am sesiune de toamnă deci nu am decât o săptămână să învăț deci iar pic anul dar nu vreau să pic anul.
Apoi m-am epuizat emoțional. La bazele comunicării ne-a zis că există chiar un termen pentru asta. Burnout. Probabil ceva de genul a fost și la mine.

Și din ziua de joi după ce s-au aliniat astrele și Nelly de la protv a fost în extaz și prietenul meu V prin prezența lui mi-a făcut mai mult bine decât orice s-ar fi putut, ei bine din acea zi nu am mai simțit stressul și nici emoții așa puternice negative.

Așa că am avut o sesiune în care am reușit să recapitulez tot (ei, să nu mă dau mare: aproape, bată-le articulații și embriologia de final, că am avut mare noroc să nu pice). Am dormit minim 7 ore pe noapte și în fiecare zi de amiaz. Am învățat și am avut și pauze lungi. Eu așa am considerat că mă simt mai bine dacă dorm destul. Așa am energie să învăț. Nu dacă beau cafea ca să nu dorm de amiaz. Mie ora aia de somn mă ajută să mă pot concentra încă 6 de învățat la nivel optim. Fiecare organism are ritmul său, eu asta am considerat însă că e mai bine pentru mine.
Am avut noroc. Mereu am. Să nu mi-o iau la cap.
Pe viitor aș vrea să fiu mai profundă în învățat. Să îmi fac și singură norocul. Să nu mai iau pauze așa lungi.
Dar pentru început trebuie să fie bine. Adică cum naiba să fie rău că și dacă era rău de fapt era bine. Adică și Dalai Llama ar zice ceva de genu un șut în fund e un pas înainte, dar cu alte cuvinte mai quotable.

La finalul zilei, I am like…

ododoododod

Anatomy Greeting Cards

Student la medicina

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: